Scriu si traiesc PoeVie!

marți, 9 martie 2010

PRAF ALES

Prisosuri mirabile
oamenii de piatra...

in fiecare, asteptare,
cu setea la picioare
o linie de viata , curgatoare...

mirarea-n dimineti musteste
mierea dinspre primejdie rodeste
iar zeii stau.

numai statuile vor jertfe.

se-alege praful doar de inime deserte

Nenumitul

In locul nevazut, nenascut, nefacut
Cuvantul mut se intinde serpeste
Ispiteste lumina posibila
Din vina
Viata prinde contur impletind umbre
Ochiul sub pleoapele timpului, cu subinteles se roteste
In curgere
Surad celui ales
La apus adun struguri si samburi
Dulceti pe buze dupa ziua a 7
Betii in sarutul promis.
In scris
Vrajesc tainele cu incredere.
Te nasc. Iar.
Nenumitule

miercuri, 27 ianuarie 2010

puterea palariei violet!


Bucura-te de viata, femeie frumoasa!

Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se
topeasca in camara...
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua
trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji
din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi
frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult,
n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,
sufletul, emotiile."

Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?

"Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea
inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu
are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai
pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese
si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

joi, 14 ianuarie 2010

ALEGERILE

Sunt oameni care de la viata lor nu vor nimic. Dar nimic absolut. Sau vor sa doarma mai mult, sa manance mai mult, sa faca sex mai mult. In rest nu vor nimic altceva. Vor o cantitate din ceva ce nu au suficient sau cat cred ca li se cuvine. De ce sa isi puna intrebari? La ce folosesc intrebarile? Ca nu le aduc in plus ore de somn sau bucati mai interesante in pat…..Dar poate tocmai acele intrebari le aduc cantitatile de care au nevoie. E posibil ca scormonind dupa niste adevaruri sa se iveasca niste solutii care sa faciliteze accesul la o sursa de hrana mai satisfacatoare sau la o zona de relaxare mai acesibila. Dar e bine in inertie pentru unii si e bine in extaz si uimire pentru altii. E bine in ritmul cunoscut sau in neritmul necunoscutului. Orice scuturare revolta p ecei statici. De ce sa le arati acestor oameni ca trece viata pe langa ei? De ce sa le spui direct sau indirect ca se rateaza, isi rateaza sansa de a se descoperi pe ei si ca minune, ca unicitate si ca ca indirect le rateaza celor din jur i sansa de a se imbogati interior din relatia cu ei? Mai bine fug, injura, comenteaza si blameaza. Cine esti tu sa vrei de la ei altceva? Cine esti tu sa le arati si alte perspective? De ce crezi tu ca tu deti adevarul vietii?
Pai nu cred. Pai nu stiu. Imi pun intrebari, caut solutii, ma minuez!
Si daca iti pui intrebari si cauti solutii nu trece pe langa tine tocmai acea viata care iti cere de mancare, care iti aminteste ca e vremea de sex?

Problema e ca oamenii nu stiu sa se aseze unde le e locul. Nici cautatorii nici cei cu linistile. Loc sub soare e pentru fiecare. Dar cei cu intrebarile uita sa caute gradina celor ce cauta iar cei cu cantitatile nu stiu sa doarma cuminti in patul celui ce doreste somnul.

Alegerile ne apartin. De ce nu ne dam raspunsuri cu privire la propriile alegeri inainte de a accepta varianta aceea de viata conflictuala?

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

AJUTOR!!!!!!!!!!!!!!!

Dragostea exista!
Calcati-ma in picioare! Dati-ma cu capul de pereti! Taiati-mi venele!Violati-mi poeziile! Furati-mi tot tot, t, pamantul de sub picioare si cerul....impaunati-va cu inteligenta voastra,cu regulile voastre , cu credintele voastre imprumutate, radeti de naivitatea mea, de prostia mea, de fanteziile mele nelimitate, de formele si neformele mele, de lacrimile si nelacrimile din gat, dar eu cred in dragoste,respir in dragoste, ma nasc in dragoste, ma mor in dragoste!
Cred in Acea dragoste!Cred in clipa in care ma scurg si omor timpul cu mine cu tot, cred in alchimie asa cum a crezut Da Vinci. Cred in viata de dupa moate asa cum au crezut Romeo si Julieta, cred ca acolo, in lume, in lumi,dupa lumi, intre lumi, exista cineva,ceva, pentru care nu mai trebuie sa ma machez, nu mai trebuie sa imi pun masti, nu mai trebuie sa ma rusinez ca sunt geniala in unele si stangace in altele,nu mai trebuie sa exist ! Cred ca undeva in lume o umbra se poate suprapune perfect peste a mea..in acelasi dor de soare, in acelasi dor de luna plina ,de ploaie de vara si de anulare. Cred in acea dragoste dintoteauna,tanjesc dupa ea din toate vietile si pentru ea am revenit cu atat obstinatie iar si iar si iar in viata. Nu va mai pierdeti timpul cu mine! Nu ma mai folositi ca va sunt doar jumatate, nu incercati sa ma convertiti ca va sunt doar o alta umbra, nu incercati sa ma schimbati ca va sunt doar un sablon…..schimbati –va voi in intreg si lasati-ma mie! Prima umbra negratuita !
Eu nu sunt nimic altceva decat umbra singurei mele credinte .
Daca nu ar fi nu s-ar povesti…..si nu poti tanji dupa ceva ce nu exista. Asta e limita cunoasterii Amintirea. Vreau sa imi amintesc de tine, de mine …ajuta-ma!
, ajutati-va!

marți, 22 decembrie 2009


Cum sa ma inteleg cu urile
ce ma-ncearca,
venine
Pe sub inima dorului,
Mustind pagane
Peste ghiocul de-obraz
brazdat de furtuna suvoiului?

Cum sa ma asez
peste -ntreruperea zborului
.. si sa nu cer nimic?

Cum sa nu mai fiu ,
fiiind, numai o rana de-argint
Imbracata-n nimic?

Sa astept neasteptatul....
Cuminte,
cu gatul sufocat de toate cuvintele galgaite,
Inecate intre sensuri,
Intre saruturi oprite?

Cum sa aduc iertarea mie-mi
ca nu ascult soapta din gand,
intinderea aripilor in pamant?

Cum sa ma inteleg ,Doamne ,
cu toate aceste petale de fata din mine ..
rasfirata in toamna pustie
cand ninge viata ce sta sa vie?

marți, 15 decembrie 2009

Reportaj - CoraSand Frames (TVR1 - Miezul zilei)

Reportaj realizat de Oana Georgescu cu ocazia evenimentului multimedia Cora Sand Frames (02 dec 2009). Interviurile au fost acordate de catre Laura Bândilă si regizorul evenimentului Mihai Lungeanu.